Handbalistul cu „microbul” pescuitului în sânge

Face parte din categoria personalităţilor din lumea sportului argeşean. A obţinut performanţe ca jucător, dar şi ca antrenor, atunci când clubul Dacia Piteşti evolua pe prima scena handbalistică. Are un doctorat în educaţie fizică şi în prezent deţine funcţia de decan al Facultăţii de Sport de la Universitatea din Piteşti, fiind în acelaşi timp şi antrenorul echipei feminine de handbal a facultăţii. Este vorba de Paul Mihăilă, care dincolo de handbal, dezvoltă şi o pasiune pentru pescuit, activitate care, în opinia sa,  îl ajută să se relaxeze, chiar dacă, există unele momente în care se întoarce acasă de pe balta cu traista goală.

Paul Mihăilă a prins fiorul pescuitului încă din copilărie, atunci atunci când mergea cu undiţa la spinare pe râul Dâmboviţa. Această plăcere s-a intensificat graţie colegilor care au sosit în acelaşi timp la echipa de handbal Dacia Piteşti. Curând, întregul lot s-a molipsit de acest microb, devenind un subiect de discuţie în vestiarele echipei piteştene. „Pasiunea mea pentru pescuit a crescut odată cu sosirea la Dacia Piteşti, în calitate de jucător. Aici am dat de câţiva colegi care veneau de pe malul Dunării şi care aveau, efectiv, acestă pasiune, moment în care toată echipa s-a molipsit de acest microb”, afirmă Paul Mihăilă.

„Nu sunt un fan al trofeelor, pescuitul îl practic pentru relaxare”   

Chiar dacă a prins această pasiune încă de mic, Mihăilă nu se consideră un pescar foarte priceput, declarând totodată că, încă primeşte sfaturi de la prietenii săi, adevăraţi maeştrii în arta pescărească  Cu toare acestea, Paul Mihăilă se bucură de capturi deosebite pentru un pescar amator. „Cea mai mare captură a fost făcută pe Olt. Am prins trei crapi în jur de trei kilograme fiecare, cel mare având chiar 3,5 kilograme, iar în Tudor Vladimirescu, din Piteşti, am prins o ştiucă de două kilograme. Nu sunt un fan al trofeelor, pescuitul îl practic pentru relaxare, în timpul liber şi în concediu” declară Mihăilă.

Cu banii cheltuiţi pe ustensile, puteam să cumpăr o maşină la mâna a doua 

Sigur că orice pasiune implică şi costuri, unele mai mari decât altele. Mihăilă povesteşte cum a depus efort financiar pentru achiziţionarea materialelor necesare desfăşurării unei activităţi de pescuit cât mai bună. Deşi nu a mai cumpărat de mult timp o undiţă, acesta deţine în prezent 15 astfel de unelte de toate tipurile, iar  sumele cheltuite la acea vreme, ajungeau la valorile unui automobil la mâna a doua. „ Atunci când microbul pătrunsese adânc în sufletul meu, cu banii de pe undiţe puteam să cumpăr o maşină la mâna a doua”, calculează Paul Mihăilă.

Soţia lui Paul Mihăilă este şi ea o împătimită a pescuitului

Se pare că fostul handbalist nu este singurul pescar al familiei, acesta are un veritabil concurent în persoana soţiei sale: „ Soţia mea este o fană a pescuitului. A deţinut câţiva ani recordul familiei, pe care mi-au trebuit trei ani să-l depăşesc”, a mai spus Mihăilă.

Acesta este, după cum declară, un pescar de sezon şi îi place să pescuiască doar în timpul verii, din iunie, de când se deschide sezonul, până în noiembrie. Fostul handbalist pleacă împreună cu familia în locurile liniştite şi: „ Îmi place să merg la un lac privat sau pe Olt şi mai ales pe Dunăre, unde am avut şi trei ieşiri pe an. Am bătut toate cele trei braţe ale Dunării în lung şi-n lat, iar de fiecare dată când am mers, am preferat locurile mai puţin populate”, a afirmat Mihăilă.

Identitatea in mediul online

Pe la începutul anului m-am reintalnit cu o prietena  de-a mea , din copilarie , pe care nu o mai vazusem de mult , sa fie vreo 3-4 ani (nu-i spun numele si sper că veti întelege de ce) care mi-a mărturisit ca dispune de 4-5 bloguri. Doar unul singur este pe domeniu numeprenume.ro cu poza reala, date de contacte reale – pe care il scoate în fata cand pasii o poartă la vreo întâlnire cu alti bloggeri. De ce si-a făcut mai multe bloguri? Pentru simplul motiv ca pe primul nu poate sa spuna tot ceea ce ar dori sa spuna. De exemplu, nu poate critica un anumit blogger, pe care l-a ajutat cand i-a fost limba amară. Nu-si poate permite nici sa spuna adevarul despre anumite produse pentru ca risca sa-si piarda locul de munca. Nici nu poate sa spuna ce frumos a fost in weekend la munte pentru ca seful stie ca e racita. A invtat ca e mai bine sa taca in anumite privinte.

Dorinta de a comunica este atat de mare incat decide sa spuna ce are pe suflet, dar sub o alta forma. Ce spune X sau Y este mai putin important. Important este că EL spune. Toate articolele postate pe blogul principal sunt atent selectate.

"Este ca si cum ne-am clona in offline. Imi mai fac cateva clone – pe una o trimit sa se certe cu vecinul de sus ca a adormit azi noapte cu sistemul audio pornit, pe alta o trimit sa discute cu proprietarul magazinului de la coltul blocului ca sa nu mai umple tomberonul cu ambalaje, inca una pentru discutii amiabile cu cei care au uitat sa-mi achit niște facturi și … în mod special – una care să spele vasele" , a spus X.

Nu spun ca este gresit. Spun doar ca eu unul prefer sa raman unul singur … în offline și online. Fiecare dintre noi greseste. Este normal. O discutie in contradictoriu este oricand binevenita atat timp cat este constructiva.

Sunt unul singur si refuz sa ma ascund in spatele unor paravane, fie ele si din mediul online.

Vine Mos Craciun!!!

    Vacanta se apropie cu pasi repezi. Peste cateva zile, toti copii vor uita de scoala, indiferent de varsta, indiferent ca sunt elevi sau studenti, toti il vor astepta pe Mos Craciun.
    Nu conteaza ce varsta ai, ci conteaza cat de “copil” esti, pentru ca toti in sinea noastra ne dorim sa primim cadouri, care mai de care mai simple, sau care mai de care mai sofisticate. Toti ne dorim sa ninga cu fulgi mari si sa stam cu familia sau prietenii, in jurul bradului frumos impodobit, avand sub el cadouri, iar in seara de Ajun sa cantam colinde, sa le desfacem si sa ne rugam Mantuitorului abia nascut. Insa nu doar copii se bucura si asteapta pe Mosu’, ci si cei mari care de-abia asteapta sa intre in concediu, ganindu-se cu bucurie si nostalgie, totodata, la anii de alta data si la zilele cand erau copii si se incalzeau langa vatra, iar parintii sau bunicii lor, ii invatau colinde si le daruiau cadouri. Asa vor si ei sa faca la randul lor cu odraslele lor. Insa multi parinti sunt necajiti din cauza copiilor, acestia ignorandu-i si facand ceea ce le trece prin cap.
    Toţi oamenii trebuie să fie mai voioşi, să lase în urmă greşelile celorlalţi faţă de ei şi să-si aduca aminte că Dumnezeu şi-a trimis singurul său fiu pe pământ pentru a se naşte, iar mai apoi, pentru a se jertfi pe cruce pentru păcatele noastre. E timpul să fim mai buni!
Haideti cu totii sa uitam de griji, de suparari si sa ne bucuram cu totii, indiferent de varsta sau de statutul social. Sa ne bucuram de zapada, de lumini, de colinde si de Mos Craciun.
    De Craciun, orice lucru, oricat de nesemnificativ ar parea, trebuie sa ne inveseleasca si sa ne bucure.
    Asadar, Craciun Fericit!!!