Handbalistul cu „microbul” pescuitului în sânge

Face parte din categoria personalităţilor din lumea sportului argeşean. A obţinut performanţe ca jucător, dar şi ca antrenor, atunci când clubul Dacia Piteşti evolua pe prima scena handbalistică. Are un doctorat în educaţie fizică şi în prezent deţine funcţia de decan al Facultăţii de Sport de la Universitatea din Piteşti, fiind în acelaşi timp şi antrenorul echipei feminine de handbal a facultăţii. Este vorba de Paul Mihăilă, care dincolo de handbal, dezvoltă şi o pasiune pentru pescuit, activitate care, în opinia sa,  îl ajută să se relaxeze, chiar dacă, există unele momente în care se întoarce acasă de pe balta cu traista goală.

Paul Mihăilă a prins fiorul pescuitului încă din copilărie, atunci atunci când mergea cu undiţa la spinare pe râul Dâmboviţa. Această plăcere s-a intensificat graţie colegilor care au sosit în acelaşi timp la echipa de handbal Dacia Piteşti. Curând, întregul lot s-a molipsit de acest microb, devenind un subiect de discuţie în vestiarele echipei piteştene. „Pasiunea mea pentru pescuit a crescut odată cu sosirea la Dacia Piteşti, în calitate de jucător. Aici am dat de câţiva colegi care veneau de pe malul Dunării şi care aveau, efectiv, acestă pasiune, moment în care toată echipa s-a molipsit de acest microb”, afirmă Paul Mihăilă.

„Nu sunt un fan al trofeelor, pescuitul îl practic pentru relaxare”   

Chiar dacă a prins această pasiune încă de mic, Mihăilă nu se consideră un pescar foarte priceput, declarând totodată că, încă primeşte sfaturi de la prietenii săi, adevăraţi maeştrii în arta pescărească  Cu toare acestea, Paul Mihăilă se bucură de capturi deosebite pentru un pescar amator. „Cea mai mare captură a fost făcută pe Olt. Am prins trei crapi în jur de trei kilograme fiecare, cel mare având chiar 3,5 kilograme, iar în Tudor Vladimirescu, din Piteşti, am prins o ştiucă de două kilograme. Nu sunt un fan al trofeelor, pescuitul îl practic pentru relaxare, în timpul liber şi în concediu” declară Mihăilă.

Cu banii cheltuiţi pe ustensile, puteam să cumpăr o maşină la mâna a doua 

Sigur că orice pasiune implică şi costuri, unele mai mari decât altele. Mihăilă povesteşte cum a depus efort financiar pentru achiziţionarea materialelor necesare desfăşurării unei activităţi de pescuit cât mai bună. Deşi nu a mai cumpărat de mult timp o undiţă, acesta deţine în prezent 15 astfel de unelte de toate tipurile, iar  sumele cheltuite la acea vreme, ajungeau la valorile unui automobil la mâna a doua. „ Atunci când microbul pătrunsese adânc în sufletul meu, cu banii de pe undiţe puteam să cumpăr o maşină la mâna a doua”, calculează Paul Mihăilă.

Soţia lui Paul Mihăilă este şi ea o împătimită a pescuitului

Se pare că fostul handbalist nu este singurul pescar al familiei, acesta are un veritabil concurent în persoana soţiei sale: „ Soţia mea este o fană a pescuitului. A deţinut câţiva ani recordul familiei, pe care mi-au trebuit trei ani să-l depăşesc”, a mai spus Mihăilă.

Acesta este, după cum declară, un pescar de sezon şi îi place să pescuiască doar în timpul verii, din iunie, de când se deschide sezonul, până în noiembrie. Fostul handbalist pleacă împreună cu familia în locurile liniştite şi: „ Îmi place să merg la un lac privat sau pe Olt şi mai ales pe Dunăre, unde am avut şi trei ieşiri pe an. Am bătut toate cele trei braţe ale Dunării în lung şi-n lat, iar de fiecare dată când am mers, am preferat locurile mai puţin populate”, a afirmat Mihăilă.